Planta medicinală a longevității : Iarba-de-fier

Iarba-de-fier (Sideritis scardica)

„Numai aceia care nu au simțit mirosul plantelor medicinale din Rodopi pot sa accepte că undeva pe pământ există o aromă mai dulce, arbuști verzi și copaci de smarald, că undeva în lume înfloresc flori mai frumoase, că există o priveliște mai fermecătoare decât ceaiul de Iarbă de fier înflorit și veșnic verde”.

                                                                                                    Dr. Anatolii Alikovski

Istorie și etimologie

Sideritis scardica (numele latin) este o plantă întâlnită în Balcani, în regiunile mediteraneene, peninsula Iberică, Europa Centrală și este cunoscută din timpuri străvechi ca plantă medicinală, având mai multe nume: „ceai Mursalki”, „iarba de fier”, „ceaiul păstorului”, „ceai Pazlak”, „buruiana mirositoare” și de curând „Viagra bulgărească”, nume date în funcție de regiunile în care crește.

În greacă, „sideritis” poate fi tradus literar ca „cel care este sau care are fier”, planta fiind folosită la vindecarea  rănilor produse de arme în timpul războaielor din antichitate. De asemenea după relatările unor bătrâni din Trigrad și Mugla(Bulgaria), în vârstă de peste 100 de ani, este clar că bunicii și străbunicii lor l-au folosit la diferite boli ale plămânilor și rinichilor, răceli, gripe și chiar pentru alergii și ameliorarea durerilor. La întrebarea adresată lor: „de când l-au folosit oamenii?”, răspunsul a fost: „Din birzaman”, care în traducere înseamnă din cele mai vechi timpuri.

Ceaiul  Iarbă de fier (Sideritis scardica Griseb) crește în locurile uscate, pietroase și calcaroase la altitudinea de 1400-2200m (Pirineii de Sud și Rodopiimijlocii), este considerat endemism balcanic și este trecut în Cartea roșie a Bulgariei (plantă ocrotită), ca urmare a reducerii arealului de răspândire determinat de culegerea întâmplătoare și lipsită de control a ceaiului. Despre calitatea terapeutică a ceaiului de Mursalki se vorbește și în anii ’70: membrii comitetului central al partidului comunist bulgar și al Biroului executiv îl considerau ca o prioritate absolută. Pe atunci exista obiceiul ca în timpul lunii august oameni ai siguranței statului să vină cu elicopterul și să ia ceai .

Ceaiul Iarba de fier are o capacitate de înviorare intelectuală și fizică, de tonifiere a sistemului cardiovascular și reproducător, de îmbunătățire a digestiei, de întărire a activității rinichilor și de mărire a diurezei, de descompunere a pietrelor uratice, de mărire a longevității și ca descoperire recentă, potrivit cercetărilor făcute în Elveția, capacitatea sa antioxidantă poate ajuta la prevenția cancerului.

Acest ceai are calități extraordinare de vindecare și fortificare a sănătății, este planta medicinală a longevității.

Tonifiant și învigorător, îmbunătățește capacitatea sexuala

Efectul învigorător și tonifiant este datorat conținutului de teină. Acțiunea excitatoare a teinei este mai slabă, nu duce la insomnii , bătăi neregulate sau puternice ale inimii.

Ceaiul Iarba de fier, administrat sub formă de infuzie, decoct, mărește dispoziția și capacitatea sexuală. O mare influență asupra celor amintite o exercită componenții fitosterolici. Această acțiune este asemănătoare celei exercitate de proprii steroizi hormonali.

„Ceaiul înviorează corpul, întărește sufletul, îmblânzește inima, redeșteaptă gândurile, gonește lenea” Aviceniu.

Antiinflamator

O bună parte din compușii principali ai plantei sunt reprezentați de substanțele tanine. Acestea fac ca ceaiul să fie puțin astringent la gust, iar în ceaiul ajuns la o fază mai înaintată a maturității taninurile sunt cu atât mai multe.

Teotaninele din ceai au acțiune antiinflamatoare și astringentă asupra mucozității stomacului și intestinelor. Se combină ușor cu proteinele de origine animală și formează „complexul” teotanin-proteic, care acționează ca antidot împotriva sărurilor metalelor grele. Ca urmare a acestei proprietăți ceaiul se poate folosi în cazul unor enterocolite însoțite  de diaree.

Principiul de acțiune este următorul: taninul cu acțiunea sa astringentă mărește densitatea țesuturilor, adică mucozitatea sistemului digestiv ca urmare a unirii taninelor cu proteinele din celulă. Temporar are loc o revenire a stării inițiale a proteinelor semicoagulate. De aceea ele au proprietate antiinflamatoare.

Ceaiul se poate folosi și în cazul inflamației gingiilor, mucozității cavității bucale, în cazul inflamației intestinelor și căilor urinare.

Dezinfectant

În frunze se găsesc uleiuri eterice. Ele au proprietăți  dezinfectante și antiseptice. Din antichitate  ceaiul iarba de fier era utilizat pentru dezinfectarea rănilor.

Calmant

Conform ultimelor cercetări s-a dovedit că uleiul eteric din acest ceai, se elibereaza și prin plămâni și în acest mod se intensifică eliminarea mucozităților are efect antitusiv , respirația decurgând mai ușor. Se consumă în cazuri de răceală, astm și iritare a gâtului. Este cunoscut că acest ceai are acțiune favorabilă asupra sistemului respirator în cazul unor bronșite acute, laringite, traheite. Uleiul se elimină și prin căile grandulare, lucrul care ajută și la liniștirea fierii.

Antioxidant

În ceai au fost determinate glicozide flavonoidice, care au acțiune antioxidantă, influențând funcționarea bună a stomacului și intestinelor și ajută la curățirea intestinelor de substanțe dăunătoare.

Studii moderne conduse în Lunt – Elveția încearcă izolarea unui component din ceaiul Iarba de fier care are efect asupra cancerului de prostată. Acest component provoacă tulburări în procesele metabolice ale celulei canceroase. În această direcție, cercetări au început încă din anul 2000 la Universitatea din Plovdiv, Bulgaria, în laboratorul de Biologie Celulară condus de dr. Nicolo K. Porov.

Mineralizant

Mineralele și oligoelementele sunt prezente în acest ceai în proporție de peste 5%. Experimental s-a stabilit că ele intră în compuși complecși și găsindu-se în stare coloidală se extrag ușor prin decoct sau infuzie din ceai.

Principalele elemente conținute în acest ceai sunt: fierul (ajută la formarea hemoglobinei), cuprul (are influență pozitivă asupra stării de anemie), cobaltul(acționează împotriva sterilității), seleniul (mărește imunitatea organismului și este un ajutor important în cancer și bolile de inimă), iar macroelementele: calciul (ajută la întărirea mușchiului cardiac și în osteoporoză), magneziul (are rol în transmisia neuro-musculară), potasiu (acționează ca diuretic fiziologic), zincul (un puternic oxidant cu efect asupra imunității), sodiu (element de bază vital în transportul substanțelor prin membrana celulară).

Pregătirea ceaiului

Pentru obținerea de ceai aromat este necesar în primul rând un ceai de calitate (maturitate ), apă corespunzătoare și respectarea strictă a cerințelor de pregătire a infuziei sau decoctului după caz.

O cană de ceai infuzie se pregătește în modul următor:într-o cană se pune 1 liguriță cu vârf de plantă măcinată ,peste care se toarnă apă fiartă.Se lasă la infuzat 5 minute . 

Decoctul se prepară în felul următor: în 300 ml apă se pune 1 linguriță cu vârf de plantă . Se fierbe 5 minute după care se ia de pe foc.

Se consumă cu puțin zahăr ,miere sau îndulcitor natural din stevia (Hypersteviarebaudiana), câte 150 ml dimineața și după masa.

Ziua următoare peste restul de ceai rămas se poate adauga ½ linguriță plantă și se poate fierbe din nou .

Cele două moduri de pregătire ale ceaiului asigură obținerea unui decoct de culoare auriu-galbenă, puternic aromat, ușor acrișor și ușor amărui.

De asemenea după gust se poate adăuga lapte, biter ( Taina Plantelor sau Hypertonic), suc de lămâie sau bucăți de lămâi.